cum se numeste ce am facut ?!

2012 . A trecut repede, au fost dezamagiri, esecuri, zambete, lacrimi de durere, fericire, rasfat, si toate au trecut, vroiam ceva mult mai nou, mai proaspat. 

2013 A venit. Incepand cu data de 1 Ianuarie 2013 ora 05:00 aproximativ, am avut parte de cele mai minunate clipe din viata mea, cele mai frumoase priviri, si imbratisari. Nu uit de unde am plecat, nu uit ca am in suflet un dor mare, si toate dorurile mele as vrea sa le trimit sa-ti spuna cat de mult incep sa ma atasez de tine. 

Stiu ca e greu, trebuie sa ai un pic mai multa forta decat de obicei si sa ai curajul sa spui 'nu' atunci cand este cazul si 'da'de asemenea. Nu trebuia sa se intample, am mai discutat despre asta dar vorba ta.. tot raul spre bine! Hai sa incercam sa nu privim lucrurile chiar atat de negative, poate e bine, poate vom avea curaj si poate ne vom pierde intr-o singura persoana. Vom astepta cu nerabdare luna iunie si va fi bine. Voi fi nerabdatoare sa-ti ating buzele, si tu sa-mi spui 'Nu pot sa ma abtin'. 

 

Strigat

Azi facem 3 luni ,e putin timp, dar tin foarte mult la el , pot spune chiar ca il iubesc , si e un sentiment cat se poate de sincer . Nu mint , incerc sa fac si imposibilul sa fie bine , sa se vada schimbarile din partea mea , de care relatia noastra are nevoie , pe care mintile noastre le cere , si sufletul . Nu pot da totul pe tava, nu pot sa ma asez pe o farfurie si sa-i spun : "Uite-ma , sunt aici , asa cum iti doresti tu !" . Probabil nu vrea exact asa sa fie , dar aproximativ .

Si gandul meu , si sufletul meu are nevoie de el , de imbratisarile lui , de toata savoarea sarutului de altadata , de privirile lui adanci , si de noptiile in care stateam cu capul pe pieptul lui si ne impartaseam toate grijile si in acelasi timp motivele pentru care zambeam .

Sa spun ca se va incheia iar ? Astea sunt mereu vorbele noastre aruncate , ca sa ne ranim , si sa aratam exact contrariu la ceea ce simtim si ne dorim . Vreau ca pana la cer si inapoi , sa ii arat caldura cu care il astept , cu care vreau sa il vad , il vreau aici zi lumina , vreau ca el sa fie soarele de care am nevoie .

Am mai discutat , i-am implorat o atentie mica , i-am zis ca ceea ce simt , ca am nevoie de el , si pare ca el sa fie hrana mea de zi cu zi . Mi-a dat de inteles ca stie , ca vrea si el acelasi lucru , dar vad ca atunci cand apare un incovenient in ceea ce ne priveste , parca se evapora baiatul dragut .

Stie ca e incapatanat , orgolios , insa in acelasi timp stie ca greseste , stie ca are nevoie de mine , stie ca nu e bine . Dumnezeule cum mai e bine ?  

Ai nevoie de mine , dar stai departe . 

Faci schimbari , dar nu poti . 

Vrei sa fiu a ta mereu , dar ma impingi mai de fiecare data cand ma apropii .

Ce Dumnezeu sa fac ? Care e oare cea mai buna solutie ?

Ajuta-ma ..

Fara titlu

Da-mi prietenia ta , da-mi zambetul tau , da-mi puterea ta
Cu tine sunt in stare de orice 
Fug , lupt , zambesc .. nu ma intereseaza unde merg , 
Pentru ca deja stiu unde suntem
Sunt forta ta , sunt destinul tau , luptatoarea ta
Cea care ti-a rapit inima

 Mereu voi fi in drumul tau ,
Sunt stapana sufletului tau ,
Fara sa vreau , fara sa vrei 
Avem nevoie una de celalalta
Cu tine sunt in stare de orice 

Timpul nu mai avea rabdare ..

Timpul nu are o definitie exacta, de aceea nici nu incerc sa gasesc una. Incep sa ma simt tot mai pregnanta de etapa care tocmai se pregateste sa se incheie. Fiecare zi ne apropie mai mult de sfarsit, de sfarsitul total a fiecare amintiri.

Ma las purtata de orgoliu, de dorinta mea de a arata alte nebunii prostesti.Timpul ne va ajuta sa uitam usor, usor, desi in inima noastra amintirile vor ramane, nu crezi? Ne indreptam spre nicaieri, vorbele spuse prea usor, diminetile tarzii in care ne bazaiam, nu mai poate fi nimic, totul e doar o iluzie.

Si totusi aveam vise, ti le amintesti? Nu, stiu sigur ca nu ai cum sa le uiti. Ba mai mult de atat, sunt sigura de asta! Asta nu ma satisface cu nimic.

Sunt suparata, furioasa, nervoasa, trista, nici nu stiu cum sa-mi descriu starea. Nu-mi trecea prin gand sa fi altfel de persoana, sa fi aceea persoana cu mii de mastii, enervanta, obositoare, si mincinoasa. Nu, nu, nuu si iar nu. Eu inca tin sa cred ca nu ai putea semana cu altcineva, nici un gest nu as vrea sa fie la fel, o reactie, o imbratisare, nimic. Vreau sa stiu ca esti tu, cu care stateam ore in tregi sa vorbesc, tu, cu cele mai calduroase imbratisari, cele mai frumoase surprize, si cele mai frumos zambet, baiatul dragut cu care ieseam.

Dar e gata. Si da, recunosc, am gresit, asta nu ajuta la nimic, vina e a mea. Dar e responsabilitatea mea.

Am putea incerca sa ne obisnuim cu timpul, cu timpul tau, al meu, cu alt timp.

Nerabdatoare

   Timp avem, trebuie insa sa stim cum sa il folosim mai bine. E a doua zi de toamna.Am incercat sa-mi ocrotesc mintea si sufletul, cu zambetele tale, cu bucuria ca te am aproape, si cu fiecare cuvant care ma alinta. Nu e simplu .
   Ne-am nascut sa iubim, sa ne cautam jumatatea. Ne-am nascut pentru iubire, fericire si sinceritate , ne-am nascut pentru un zambet.
   Niciodata nu am fost prea priceputi in iubire, adica daca am sti cine ne este adevarata jumatate, nu am putea sa traim acele experietene esuate din care invatam, din care prindem experienta .
   Nu e rau . E mai mult decat suficient ceea ce esti tu. Sufletul si mintea ta curata, ma ajuta pe mine sa zambesc, si sa imi recapat reincredere pe masura ce scade . 
   Au fost noptii pierdute, zile fugarite, vorbe spuse la suparare, noptii pline de dragoste si de toate imbratisarile tale, albumele pline de amintiri, lacrimi de fericire , dar si vorbe goale . Cu toate astea am reusit sa cunoastem o parte din oameni, sa stim ca nu toate sufletele traiesc ca si al tau, nu toate mintile au o alta inima .
   Cand ma asteptam mai putin dadeam de o alta dezamagire . Suparare. Alte ganduri care ma macinau .
    Incercam sa caut un alt suflet, nu neaparat jumatatea de care aveam nevoie, desi mintea o cauta in graba .
    Incercam sa gasesc jumatatea care ma completeaza pe mine. Jumatatea care vine si ma pupa pe frunte de fiecare data cand imi dau lacrimile, jumatatea care isi face griji daca sunt bine, jumatate care ma intreaba ce e cu mine atunci cand nu ma opresc din hohotele de ras pentru ca ar vrea sa rada si ea, jumatatea care are grija de mine atunci cand sunt racita, jumatatea care e sprijinul meu , jumatatea de care eu am nevoie ..
   Am inteles, trebuie sa am rabdare. De rabdare avem toti nevoie . Mai trebuie sa respir adanc, si sa dau tot ce am mai bun . As putea chiar sa numar secundele, minutele, orele, zilele.
    Uneori reusesc. Stiu ca mor de nerabdare. 
Stiam ca sufletul meu va incepe sa-mi sopteasca la fiecare clipire de-a ta, oare existi ?

 Ma agit .

 Ma grabesc.

 Vreau acum totul sau nimic. 

 Am asteptat prea mult..

E toamna si-n sufletul meu

             Tocmai m-am trezit in miez de noapte, crezand ca mi se pare, dar nu , tocmai vara sa sfarsit. Imi voi aduce aminte cu zambetul pe buze de fiecare nebunie din fiecare zi, cu tine, cu tine, si cu tine .. Imi aduc aminte de noptiile pierdute cu tine draga mea Madalinoooo' , stand si povestiind de orice prostie, si de fiecare poza vazuta pe net, amuzandu-ne una de alta, razand fara oprire, cu lacrimi in ochii sa se opreasca timpul in aceea clipa, sa o savuram cu mai cu multa savoare. 

             De tine draga mea micutaa, de fiecare cearta prosteasca, de toate acele zambete  pe care reuseai sa mi le oferi zi de zi, indiferent in ce dispozitie era, si de tine bruneticaaa' mea, nu cred ca as putea sa uite de zilele in care pierdeam ore vorbind cu tine pe messenger, intrebandu-te de mii de ori daca esti bine, si facandu-mi griji de fiecare data cand nu raspundeai la telefon. 

            O sa-mi fie dor si de tine, mamicoo' , zilele de vara petrecute cu tine au fost minunate. Zambetul tau , ma incalzea pe mine pana vara viitoare, rasetele tale ma faceau si pe mine sa dansez de bucurie, la fel si imbratisarile tale primite, fiind o rezerva de toamna calda. 

            Si intradevar nu mi se pare. E toamna. E toamna afara, e toamna si in sufletul meu. Nu mai gasesc  caldura aceea inabusitoare, sufocanta, enervanta. Te gasesc doar pe tine, dar prea departe de mine.

Strange-ma in brate, sa-mi poti simti respiratia.

Pupa-ma pe frunte, sa imi simti caldura corpului.

Spune-mi mii de cuvinte, sa pot simtit iar vara.

       Cu gandurile necunoscute, vom incerca sa traim o toamna impreuna, o toamna a noastra. Incercand sa simtim impreuna vara ce a trecuta. Fotografiile si toate rasetele in miez de noapte sa ni le reamintim, pentru a crea un nou peisaj in care sunt doar noi doi, intr-un final . Si iti reamintesc..

Ca a venit toamna, as vrea sa-mi acoperi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mult mai bine cu dragostea ta .

Mi-e sete

Vara asta imi doream sa treaca cu totul altfel, imi doream ca tu sa fi fost de la inceputul ei aici, sa simtim mirosul ploii, sa simtim fiecare vant rece impreuna. As fi vrut sa fi aici, la fiecare scanteie, la fiecare pas greu.
Mi-e sete de tine, as vrea sa poti sa fi aici, sa imi cunosti fiecare miscare, fiecare suparare, fiecare zambet prostesc, fara sa ma judeci, fara sa te superi pentru orice prostie, sa poti avea incredere in mine, in ceea ce am fi incercat sa construim.
Iti aduci aminte de acele priviri adanci si profunde care ni le aruncam ? Cand zambetul tau imi incalzea ziua, cand asteptam un mesaj de-al tau cu inima in gat, cand imi doream sa fi aici dinainte de aceasta vara incurcata. Noi doi stim prea bine, ca iubirea noastra incepe sa se dezvolte, buna, rea, sunt aici, si te gasesc si pe tine in fiecare dimineata langa mine, fiind tu soarele meu, fiind persoana care imi vede toate starile , si care ma simte la fiecare suparare. Fiind tu cutia mea cu surprize, fiind tu aceea persoana care ma surprinde, neasteptand nimic in schimb. Sunt miliardara cu tine, si cu toate prostiile tale necunoscute .