Strigat

Azi facem 3 luni ,e putin timp, dar tin foarte mult la el , pot spune chiar ca il iubesc , si e un sentiment cat se poate de sincer . Nu mint , incerc sa fac si imposibilul sa fie bine , sa se vada schimbarile din partea mea , de care relatia noastra are nevoie , pe care mintile noastre le cere , si sufletul . Nu pot da totul pe tava, nu pot sa ma asez pe o farfurie si sa-i spun : "Uite-ma , sunt aici , asa cum iti doresti tu !" . Probabil nu vrea exact asa sa fie , dar aproximativ .

Si gandul meu , si sufletul meu are nevoie de el , de imbratisarile lui , de toata savoarea sarutului de altadata , de privirile lui adanci , si de noptiile in care stateam cu capul pe pieptul lui si ne impartaseam toate grijile si in acelasi timp motivele pentru care zambeam .

Sa spun ca se va incheia iar ? Astea sunt mereu vorbele noastre aruncate , ca sa ne ranim , si sa aratam exact contrariu la ceea ce simtim si ne dorim . Vreau ca pana la cer si inapoi , sa ii arat caldura cu care il astept , cu care vreau sa il vad , il vreau aici zi lumina , vreau ca el sa fie soarele de care am nevoie .

Am mai discutat , i-am implorat o atentie mica , i-am zis ca ceea ce simt , ca am nevoie de el , si pare ca el sa fie hrana mea de zi cu zi . Mi-a dat de inteles ca stie , ca vrea si el acelasi lucru , dar vad ca atunci cand apare un incovenient in ceea ce ne priveste , parca se evapora baiatul dragut .

Stie ca e incapatanat , orgolios , insa in acelasi timp stie ca greseste , stie ca are nevoie de mine , stie ca nu e bine . Dumnezeule cum mai e bine ?  

Ai nevoie de mine , dar stai departe . 

Faci schimbari , dar nu poti . 

Vrei sa fiu a ta mereu , dar ma impingi mai de fiecare data cand ma apropii .

Ce Dumnezeu sa fac ? Care e oare cea mai buna solutie ?

Ajuta-ma ..