luni, 16 iulie 2012
In dragoste si in razboi totul e permis
Pam, pam.. Si stau si ascult melodia noastra in secuda urmatoare, se opreste. Poate fi un semn ? Tot ce a trecut, s-au sters. E ca si atunci cand spargi un pahar plin cu apa, apoi soarele usuca picurii de apa, nelasand nici o urma. Intotdeauna am incercar sa te fac sa simtit sentimentele pe care ti le purtam dar, nu a avut nici un efect, nimic. Acum sunt intr-o alta dimensiune, incercand sa fac rost de acele ganduri, gandinud-ma la mine, apoi la ceea ce simt, apoi la un alt existent 'noi'. Ma lupt cu morile de vant, ma lupt cu gura lumi, neavandu-te langa mine, dandu-mi aceea forta. Iti simt lipsa de fiecare data cand pleci, nestiind cand ne vom mai vedea, nestiind daca va mai fi ceva, asteptand de fiecare data ceva nou, ceva sa ma surprinda.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu