luni, 16 iulie 2012

In dragoste si in razboi totul e permis

Pam, pam..  Si stau si ascult melodia noastra in secuda urmatoare, se opreste. Poate fi un semn ? Tot ce a trecut, s-au sters. E ca si atunci cand spargi un pahar plin cu apa, apoi soarele usuca picurii de apa, nelasand nici o urma. Intotdeauna am incercar sa te fac sa simtit sentimentele pe care ti le purtam dar, nu a avut nici un efect, nimic. Acum sunt intr-o alta dimensiune, incercand sa fac rost de acele ganduri, gandinud-ma la mine, apoi la ceea ce simt, apoi la un alt existent 'noi'. Ma lupt cu morile de vant, ma lupt cu gura lumi, neavandu-te langa mine, dandu-mi aceea forta. Iti simt lipsa de fiecare data cand pleci, nestiind cand ne vom mai vedea, nestiind daca va mai fi ceva, asteptand de fiecare data ceva nou, ceva sa ma surprinda.
As vrea sa putem face nebunii, sa putem visa la lucruri reale. Degeaba vedem visele, daca nu ni le putem atinge, chiar daca ne dorim asta.
Nu-mi trebuie sa mai ascult de tine, pentru ca acum esti ca si un peste, care abea se zareste in apa tulbure. Am incredere in mine, si daca  vrea razboi, razboi va avea, pentru ca orice e posibil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu