Daca as sti, as iubi!

 Ma uit si nu-mi vine a crede cat este ceasul, nu-mi sta mintea la altceva decat la lucrurile care ma macina pe dinauntru, care usor usor ma fac sa inebunesc! 
Doamne, oare atat am cerut ?
 Nu stiu atat de multe, incat sa am atat de multe. As vrea sa ma saruti, si sa simt ca am simtit ceea ce trebuie, sa stiu ca e cel mai corect lucru, sa stiu ca nimic nu mai e aici sa ma judece, si sa spuna tot felul de lucruri, asta fiind imposibil.
Nu pot sa imi dau seama, nu pot sa visez la o alta viata luata de la '0', insemnand cel mai greu lucru, fiind alaturi de tine, redescoperindu-te, asta ar insemna sa vizez mult prea mult.

Nu pot. 

Nu vreau. 

Nu cred.

Si toate astea, de ce? Habar nu am nici eu.

 [Mamico, mi-as dori din toata inima sa fi aici, stiind ca se apropie si Sf. Pasti sa te simt alaturi, sa fi aici pentru a-mi sterge lacrimile, sa fi aici sa stangi focul ce m-a cuprins, sa fi aici pentru draga ta fiica, mie atat de dor de tine!]

Si totusi ma intreb, care fata nu isi doreste ceea ce am eu ?
Cum e sa te trezesti cu un pahar de vin in mana, si cand pe terminate vinul sa gasesti ceva surprinzator, care te lasa fara cuvinte, sa fie lucrul care il tot asteptati de ceva vreme, sa fie acel ceva special care acum nu ii mai simti locul. Nu mai simti ca era momentul, sa fie acolo, si acum. Poate ca e prea devreme, sa incepi un astfel de drum, dar nu ar trebui sa uiti, ca iti doreai asta! Ba chiar, cu foarte multa intensitate. Erai asa indragostita. Si acum ? Ai ajuns in acel punct, in care ai facut pe cineva sa sufere, si sa planga pentru ca tu nu sti ce simti, ciudat...

Nu imi vine sa cred, de ceea ce se intampla, parca visez, si nu ma pot trezi niciodata din visul acesta. As vrea ca maine dimineata sa ma pot trezi cu zambetul pe buze, sa nu ma ma mai gandesc ca voi primi telefoane, si aceleasi intrebari zilnice, de care nu sunt plictisita, dar ma face sa ma simt 'incarcata'. Si ma si sufoca. As vrea sa fie o dimineata ca acele dimineti in care ma trezeam stiind ca cineva se gandeste la mine, fara sa ma sufoce, fara supradoze mari, fara alte temeri.

Vreau sa fiu libera, vreau sa nu ma gandesc non-stop la ceea ce voi face, am nevoie de spatiul meu, vreau si eu sa traiesc. Dar nu facand pe altul sa sufere, vreau sa fi bine. Nu vreau sa te ranesc, nici nu vreau sa crezi ca ma gandesc doar la mine, ba din contra, e posibil sa fac toate aceste lucruri pentru ca ma gandesc la tine, si la ceea ce simti tu, nu vreau sa doara, dar cred ca asa te ranesc mult mai mult.. Nu e un sfarsit de lume, insa e importanta decizia mea, de aceea te rog, acorda-mi timp..

E important sa fi cu cineva pe intregime, sa sti ca e singurul lucru care il vrea, si ca nu se mai gandeste la altcineva.

Insa acum nu se poate, e prea devreme...