Azi facem 3 luni ,e putin timp, dar tin foarte mult la el ,
pot spune chiar ca il iubesc , si e un sentiment cat se poate de sincer . Nu
mint , incerc sa fac si imposibilul sa fie bine , sa se vada schimbarile din
partea mea , de care relatia noastra are nevoie , pe care mintile noastre le
cere , si sufletul . Nu pot da totul pe tava, nu pot sa ma asez pe o farfurie
si sa-i spun : "Uite-ma , sunt aici , asa cum iti doresti tu !" .
Probabil nu vrea exact asa sa fie , dar aproximativ .
Si gandul meu , si sufletul meu are nevoie de el , de
imbratisarile lui , de toata savoarea sarutului de altadata , de privirile lui
adanci , si de noptiile in care stateam cu capul pe pieptul lui si ne
impartaseam toate grijile si in acelasi timp motivele pentru care zambeam .
Sa spun ca se va incheia iar ? Astea sunt mereu vorbele
noastre aruncate , ca sa ne ranim , si sa aratam exact contrariu la ceea ce
simtim si ne dorim . Vreau ca pana la cer si inapoi , sa ii arat caldura cu
care il astept , cu care vreau sa il vad , il vreau aici zi lumina , vreau ca
el sa fie soarele de care am nevoie .
Am mai discutat , i-am implorat o atentie mica , i-am zis ca
ceea ce simt , ca am nevoie de el , si pare ca el sa fie hrana mea de zi cu zi
. Mi-a dat de inteles ca stie , ca vrea si el acelasi lucru , dar vad ca atunci
cand apare un incovenient in ceea ce ne priveste , parca se evapora baiatul
dragut .
Stie ca e incapatanat , orgolios , insa in acelasi timp stie
ca greseste , stie ca are nevoie de mine , stie ca nu e bine . Dumnezeule cum
mai e bine ?
Ai nevoie de mine , dar stai departe .
Faci schimbari , dar nu
poti .
Vrei sa fiu a ta mereu , dar ma impingi mai de fiecare data cand ma
apropii .
Ce Dumnezeu sa fac ? Care e oare cea mai buna solutie ?
Ajuta-ma ..