duminică, 2 septembrie 2012

Nerabdatoare


   Timp avem, trebuie insa sa stim cum sa il folosim mai bine. E a doua zi de toamna.Am incercat sa-mi ocrotesc mintea si sufletul, cu zambetele tale, cu bucuria ca te am aproape, si cu fiecare cuvant care ma alinta. Nu e simplu .
   Ne-am nascut sa iubim, sa ne cautam jumatatea. Ne-am nascut pentru iubire, fericire si sinceritate , ne-am nascut pentru un zambet.
   Niciodata nu am fost prea priceputi in iubire, adica daca am sti cine ne este adevarata jumatate, nu am putea sa traim acele experietene esuate din care invatam, din care prindem experienta .
   Nu e rau . E mai mult decat suficient ceea ce esti tu. Sufletul si mintea ta curata, ma ajuta pe mine sa zambesc, si sa imi recapat reincredere pe masura ce scade . 
   Au fost noptii pierdute, zile fugarite, vorbe spuse la suparare, noptii pline de dragoste si de toate imbratisarile tale, albumele pline de amintiri, lacrimi de fericire , dar si vorbe goale . Cu toate astea am reusit sa cunoastem o parte din oameni, sa stim ca nu toate sufletele traiesc ca si al tau, nu toate mintile au o alta inima .
   Cand ma asteptam mai putin dadeam de o alta dezamagire . Suparare. Alte ganduri care ma macinau .
    Incercam sa caut un alt suflet, nu neaparat jumatatea de care aveam nevoie, desi mintea o cauta in graba .
    Incercam sa gasesc jumatatea care ma completeaza pe mine. Jumatatea care vine si ma pupa pe frunte de fiecare data cand imi dau lacrimile, jumatatea care isi face griji daca sunt bine, jumatate care ma intreaba ce e cu mine atunci cand nu ma opresc din hohotele de ras pentru ca ar vrea sa rada si ea, jumatatea care are grija de mine atunci cand sunt racita, jumatatea care e sprijinul meu , jumatatea de care eu am nevoie ..
   Am inteles, trebuie sa am rabdare. De rabdare avem toti nevoie . Mai trebuie sa respir adanc, si sa dau tot ce am mai bun . As putea chiar sa numar secundele, minutele, orele, zilele.
    Uneori reusesc. Stiu ca mor de nerabdare. 
Stiam ca sufletul meu va incepe sa-mi sopteasca la fiecare clipire de-a ta, oare existi ?
 Ma agit .
 Ma grabesc.
 Vreau acum totul sau nimic. 
 Am asteptat prea mult..

sâmbătă, 1 septembrie 2012

E toamna si-n sufletul meu

             Tocmai m-am trezit in miez de noapte, crezand ca mi se pare, dar nu , tocmai vara sa sfarsit. Imi voi aduce aminte cu zambetul pe buze de fiecare nebunie din fiecare zi, cu tine, cu tine, si cu tine .. Imi aduc aminte de noptiile pierdute cu tine draga mea Madalinoooo' , stand si povestiind de orice prostie, si de fiecare poza vazuta pe net, amuzandu-ne una de alta, razand fara oprire, cu lacrimi in ochii sa se opreasca timpul in aceea clipa, sa o savuram cu mai cu multa savoare. 
             De tine draga mea micutaa, de fiecare cearta prosteasca, de toate acele zambete  pe care reuseai sa mi le oferi zi de zi, indiferent in ce dispozitie era, si de tine bruneticaaa' mea, nu cred ca as putea sa uite de zilele in care pierdeam ore vorbind cu tine pe messenger, intrebandu-te de mii de ori daca esti bine, si facandu-mi griji de fiecare data cand nu raspundeai la telefon. 
            O sa-mi fie dor si de tine, mamicoo' , zilele de vara petrecute cu tine au fost minunate. Zambetul tau , ma incalzea pe mine pana vara viitoare, rasetele tale ma faceau si pe mine sa dansez de bucurie, la fel si imbratisarile tale primite, fiind o rezerva de toamna calda. 
            Si intradevar nu mi se pare. E toamna. E toamna afara, e toamna si in sufletul meu. Nu mai gasesc  caldura aceea inabusitoare, sufocanta, enervanta. Te gasesc doar pe tine, dar prea departe de mine.

Strange-ma in brate, sa-mi poti simti respiratia.
Pupa-ma pe frunte, sa imi simti caldura corpului.
Spune-mi mii de cuvinte, sa pot simtit iar vara.

       Cu gandurile necunoscute, vom incerca sa traim o toamna impreuna, o toamna a noastra. Incercand sa simtim impreuna vara ce a trecuta. Fotografiile si toate rasetele in miez de noapte sa ni le reamintim, pentru a crea un nou peisaj in care sunt doar noi doi, intr-un final . Si iti reamintesc..
Ca a venit toamna, as vrea sa-mi acoperi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mult mai bine cu dragostea ta .