M-am reintors..

Candva imi doream sa scap de ' infernul ' acesta, sa fiu invizibila, sa dispar sa nu iti mai simt atingerile, sa nu te mai vad aratandu-mi iubirea ta 'magica', care nu ma ajuta deloc pastrandu-ma calma, si totodata sa imi pastrez zambetul de altadata. 

Nu speram la acel print din poveste, speram doar la acele sentimente pure, la mangaieri suave, la sarutari pasionale, la atingeri fierbinti si la toata dragostea ta. Fara a ma astepta in orice moment la orice alta 'surpriza'.Ma dezgusta toate atingerile fortate, toate lucrurile care le faci doar ca sa iesi in evidenta in fata altora.Am plecat de la rau ca sa ajung la alt rau ?  Stiu ca sunt incapatanata, ca nu vreau sa te bag in seama atunci cand vorbesti cu mine, insa singurul lucru de care as avea nevoie atunci ar fi doar imbratisarea ta si atat, fara sa incerci sa imi ' scotii ' ochii cu tot felul de lucruri, stiu de asemenea ca ma supar din orice prostie, dar sti destul de bine ca imi trece mai repede decat m-am suparat! Plang repede, dar nu mie rusine. Ma enervez, si nu-mi place sa mi se faca scene de gelozie, sau orice alta scena care cred eu nu isi are rostul.

 Nu sunt fata ideala si nici nu vreau sa fiu.Stiu ca gresesc, dar nu voi fi niciodata de acord cu practicile tale..Am plecat de undeva sperand ca imi va fi mai bine, ca ne va fi noua mai bine, si uita-ma unde am ajuns..

Gandu-mi zboara!

Ma intreb de ce nu am mai scris pana acum, si nu gasesc un raspuns concret, imi tot caut scuze, dar nu, nu am mai scris pentru ca de fiecare data aparea cate ceva, si pur si simplu nu aveam timp. Si mi s-a facut dor, chiar mie dor, sa scriu ce imi trece prin minte, si ceea ce simt..

 Mie dor de mine, mie dor de toata 'pacostea' care eram, si toate nebuniile mele. Sunt o fire sensibila, ma doare atat de mult, cand vad ca persoana draga mie ma respinge, sau pur si simplu incearca sa se indeparteze de mine. Si cum as putea sa fiu altfel ? Cum as putea sa nu simt nimic, cand mie imi pasa, cand tu esti raza mea de soare, si zambetul meu ? Cum as putea sa nu te mai stiu aici, cand am atat nevoie de tine? Nu, chiar nu pot! Nu pot sa te las, sa-mi scapi, esti important pentru mine.

 Acum m-am decis. Ma impart in 123824284 de bucatele, 1 pentru toate nevoiile mele, iar restu sunt doar ale tale. Vreau sa te uiti la fiecare bucatica, si sa ma regasesti in fiecare dintre ele, sa faci in asa fel incat langa tine sa fiu un intreg, de care tu sa ai grija, sa se pastreze mereu asa..

Am pierdut de mult acele zambete de fericire din inima, urlete de emotii, lacrimi de fericire, si orice alta nebunie alaturi de tine, tu esti gandul meu, doar al meu..

Si ce daca nu pot dormi, nopti la rand ? Si ce daca noaptea e tot zi ? 

Pierd notiunea timpului, si mie dor de toate amintirile mele,cu tine dragul meu, si cu tine iubita mea surioara, mie dor sa te simt aicii langa mine, si venind la tine de fiecare data cand simt ca nu mai pot. Cand simt ca nu mai pot respir , te sun si tu ma asculti... si stiu ca indiferent de orice sfat mi-ai da te ascult, pentru ca stiu ca toata lumea e a mea, si pentru ca nu se poate intampla nimic mai rau decat atat..

Firea mea sensibila, sociabila, faptul ca ma enervez repede poate ii face pe altii sa nu ma inghite, dar pot sa fac ceva? Nu. Asta sunt eu, iti convine? E doar treaba ta. Plus de asta sunt o fire prietenoasa, imi plac lucrurile cat mai noi, sunt o fire foarte schimbatoare, si ma cam plictisesc atunci cand mi se tine teorie, deci ai grija ce spui. Sau poate chiar pana la urma nu ma deranjeaza opinia ta, deci vorbeste cat te tine gura.

Am incredere in mine, in ea, prietena mea, si stiu ca daca e aici, imi voi indeplini visele!