Strigat

Azi facem 3 luni ,e putin timp, dar tin foarte mult la el , pot spune chiar ca il iubesc , si e un sentiment cat se poate de sincer . Nu mint , incerc sa fac si imposibilul sa fie bine , sa se vada schimbarile din partea mea , de care relatia noastra are nevoie , pe care mintile noastre le cere , si sufletul . Nu pot da totul pe tava, nu pot sa ma asez pe o farfurie si sa-i spun : "Uite-ma , sunt aici , asa cum iti doresti tu !" . Probabil nu vrea exact asa sa fie , dar aproximativ .

Si gandul meu , si sufletul meu are nevoie de el , de imbratisarile lui , de toata savoarea sarutului de altadata , de privirile lui adanci , si de noptiile in care stateam cu capul pe pieptul lui si ne impartaseam toate grijile si in acelasi timp motivele pentru care zambeam .

Sa spun ca se va incheia iar ? Astea sunt mereu vorbele noastre aruncate , ca sa ne ranim , si sa aratam exact contrariu la ceea ce simtim si ne dorim . Vreau ca pana la cer si inapoi , sa ii arat caldura cu care il astept , cu care vreau sa il vad , il vreau aici zi lumina , vreau ca el sa fie soarele de care am nevoie .

Am mai discutat , i-am implorat o atentie mica , i-am zis ca ceea ce simt , ca am nevoie de el , si pare ca el sa fie hrana mea de zi cu zi . Mi-a dat de inteles ca stie , ca vrea si el acelasi lucru , dar vad ca atunci cand apare un incovenient in ceea ce ne priveste , parca se evapora baiatul dragut .

Stie ca e incapatanat , orgolios , insa in acelasi timp stie ca greseste , stie ca are nevoie de mine , stie ca nu e bine . Dumnezeule cum mai e bine ?  

Ai nevoie de mine , dar stai departe . 

Faci schimbari , dar nu poti . 

Vrei sa fiu a ta mereu , dar ma impingi mai de fiecare data cand ma apropii .

Ce Dumnezeu sa fac ? Care e oare cea mai buna solutie ?

Ajuta-ma ..

Fara titlu

Da-mi prietenia ta , da-mi zambetul tau , da-mi puterea ta
Cu tine sunt in stare de orice 
Fug , lupt , zambesc .. nu ma intereseaza unde merg , 
Pentru ca deja stiu unde suntem
Sunt forta ta , sunt destinul tau , luptatoarea ta
Cea care ti-a rapit inima

 Mereu voi fi in drumul tau ,
Sunt stapana sufletului tau ,
Fara sa vreau , fara sa vrei 
Avem nevoie una de celalalta
Cu tine sunt in stare de orice 

Timpul nu mai avea rabdare ..

Timpul nu are o definitie exacta, de aceea nici nu incerc sa gasesc una. Incep sa ma simt tot mai pregnanta de etapa care tocmai se pregateste sa se incheie. Fiecare zi ne apropie mai mult de sfarsit, de sfarsitul total a fiecare amintiri.

Ma las purtata de orgoliu, de dorinta mea de a arata alte nebunii prostesti.Timpul ne va ajuta sa uitam usor, usor, desi in inima noastra amintirile vor ramane, nu crezi? Ne indreptam spre nicaieri, vorbele spuse prea usor, diminetile tarzii in care ne bazaiam, nu mai poate fi nimic, totul e doar o iluzie.

Si totusi aveam vise, ti le amintesti? Nu, stiu sigur ca nu ai cum sa le uiti. Ba mai mult de atat, sunt sigura de asta! Asta nu ma satisface cu nimic.

Sunt suparata, furioasa, nervoasa, trista, nici nu stiu cum sa-mi descriu starea. Nu-mi trecea prin gand sa fi altfel de persoana, sa fi aceea persoana cu mii de mastii, enervanta, obositoare, si mincinoasa. Nu, nu, nuu si iar nu. Eu inca tin sa cred ca nu ai putea semana cu altcineva, nici un gest nu as vrea sa fie la fel, o reactie, o imbratisare, nimic. Vreau sa stiu ca esti tu, cu care stateam ore in tregi sa vorbesc, tu, cu cele mai calduroase imbratisari, cele mai frumoase surprize, si cele mai frumos zambet, baiatul dragut cu care ieseam.

Dar e gata. Si da, recunosc, am gresit, asta nu ajuta la nimic, vina e a mea. Dar e responsabilitatea mea.

Am putea incerca sa ne obisnuim cu timpul, cu timpul tau, al meu, cu alt timp.

Nerabdatoare

   Timp avem, trebuie insa sa stim cum sa il folosim mai bine. E a doua zi de toamna.Am incercat sa-mi ocrotesc mintea si sufletul, cu zambetele tale, cu bucuria ca te am aproape, si cu fiecare cuvant care ma alinta. Nu e simplu .
   Ne-am nascut sa iubim, sa ne cautam jumatatea. Ne-am nascut pentru iubire, fericire si sinceritate , ne-am nascut pentru un zambet.
   Niciodata nu am fost prea priceputi in iubire, adica daca am sti cine ne este adevarata jumatate, nu am putea sa traim acele experietene esuate din care invatam, din care prindem experienta .
   Nu e rau . E mai mult decat suficient ceea ce esti tu. Sufletul si mintea ta curata, ma ajuta pe mine sa zambesc, si sa imi recapat reincredere pe masura ce scade . 
   Au fost noptii pierdute, zile fugarite, vorbe spuse la suparare, noptii pline de dragoste si de toate imbratisarile tale, albumele pline de amintiri, lacrimi de fericire , dar si vorbe goale . Cu toate astea am reusit sa cunoastem o parte din oameni, sa stim ca nu toate sufletele traiesc ca si al tau, nu toate mintile au o alta inima .
   Cand ma asteptam mai putin dadeam de o alta dezamagire . Suparare. Alte ganduri care ma macinau .
    Incercam sa caut un alt suflet, nu neaparat jumatatea de care aveam nevoie, desi mintea o cauta in graba .
    Incercam sa gasesc jumatatea care ma completeaza pe mine. Jumatatea care vine si ma pupa pe frunte de fiecare data cand imi dau lacrimile, jumatatea care isi face griji daca sunt bine, jumatate care ma intreaba ce e cu mine atunci cand nu ma opresc din hohotele de ras pentru ca ar vrea sa rada si ea, jumatatea care are grija de mine atunci cand sunt racita, jumatatea care e sprijinul meu , jumatatea de care eu am nevoie ..
   Am inteles, trebuie sa am rabdare. De rabdare avem toti nevoie . Mai trebuie sa respir adanc, si sa dau tot ce am mai bun . As putea chiar sa numar secundele, minutele, orele, zilele.
    Uneori reusesc. Stiu ca mor de nerabdare. 
Stiam ca sufletul meu va incepe sa-mi sopteasca la fiecare clipire de-a ta, oare existi ?

 Ma agit .

 Ma grabesc.

 Vreau acum totul sau nimic. 

 Am asteptat prea mult..

E toamna si-n sufletul meu

             Tocmai m-am trezit in miez de noapte, crezand ca mi se pare, dar nu , tocmai vara sa sfarsit. Imi voi aduce aminte cu zambetul pe buze de fiecare nebunie din fiecare zi, cu tine, cu tine, si cu tine .. Imi aduc aminte de noptiile pierdute cu tine draga mea Madalinoooo' , stand si povestiind de orice prostie, si de fiecare poza vazuta pe net, amuzandu-ne una de alta, razand fara oprire, cu lacrimi in ochii sa se opreasca timpul in aceea clipa, sa o savuram cu mai cu multa savoare. 

             De tine draga mea micutaa, de fiecare cearta prosteasca, de toate acele zambete  pe care reuseai sa mi le oferi zi de zi, indiferent in ce dispozitie era, si de tine bruneticaaa' mea, nu cred ca as putea sa uite de zilele in care pierdeam ore vorbind cu tine pe messenger, intrebandu-te de mii de ori daca esti bine, si facandu-mi griji de fiecare data cand nu raspundeai la telefon. 

            O sa-mi fie dor si de tine, mamicoo' , zilele de vara petrecute cu tine au fost minunate. Zambetul tau , ma incalzea pe mine pana vara viitoare, rasetele tale ma faceau si pe mine sa dansez de bucurie, la fel si imbratisarile tale primite, fiind o rezerva de toamna calda. 

            Si intradevar nu mi se pare. E toamna. E toamna afara, e toamna si in sufletul meu. Nu mai gasesc  caldura aceea inabusitoare, sufocanta, enervanta. Te gasesc doar pe tine, dar prea departe de mine.

Strange-ma in brate, sa-mi poti simti respiratia.

Pupa-ma pe frunte, sa imi simti caldura corpului.

Spune-mi mii de cuvinte, sa pot simtit iar vara.

       Cu gandurile necunoscute, vom incerca sa traim o toamna impreuna, o toamna a noastra. Incercand sa simtim impreuna vara ce a trecuta. Fotografiile si toate rasetele in miez de noapte sa ni le reamintim, pentru a crea un nou peisaj in care sunt doar noi doi, intr-un final . Si iti reamintesc..

Ca a venit toamna, as vrea sa-mi acoperi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mult mai bine cu dragostea ta .

Mi-e sete

Vara asta imi doream sa treaca cu totul altfel, imi doream ca tu sa fi fost de la inceputul ei aici, sa simtim mirosul ploii, sa simtim fiecare vant rece impreuna. As fi vrut sa fi aici, la fiecare scanteie, la fiecare pas greu.
Mi-e sete de tine, as vrea sa poti sa fi aici, sa imi cunosti fiecare miscare, fiecare suparare, fiecare zambet prostesc, fara sa ma judeci, fara sa te superi pentru orice prostie, sa poti avea incredere in mine, in ceea ce am fi incercat sa construim.
Iti aduci aminte de acele priviri adanci si profunde care ni le aruncam ? Cand zambetul tau imi incalzea ziua, cand asteptam un mesaj de-al tau cu inima in gat, cand imi doream sa fi aici dinainte de aceasta vara incurcata. Noi doi stim prea bine, ca iubirea noastra incepe sa se dezvolte, buna, rea, sunt aici, si te gasesc si pe tine in fiecare dimineata langa mine, fiind tu soarele meu, fiind persoana care imi vede toate starile , si care ma simte la fiecare suparare. Fiind tu cutia mea cu surprize, fiind tu aceea persoana care ma surprinde, neasteptand nimic in schimb. Sunt miliardara cu tine, si cu toate prostiile tale necunoscute .

Oricat ar ploua, e tot timpul soare

As vrea sa pot sa visez, as vrea sa fiu si eu aceea persoana care sa nu se gandeasca la altii inaintea propriei persoane, as vrea sa te simt.
Incerc sa iti simt mirosul, incerc sa iti simt respiratia grea in parul meu dar nu pot.. te caut in bezna seri, dar nu te pot atinge, nu te pot vedea, dar in mintea mea te simt.
Simt cum mi se umezesc ochii, cum as vrea sa ma ti de mana gandindu-ma ca va fi soare indiferent de cati nori ar fi, as vrea sa stiu ca se poate sa visam.
Mie greu, pentru ca as vrea sa nu ma gandesc atat, sa nu existe atatea intrebari la care nu gasesc niciodata un raspuns concret si cat se poate de adevarat. Ai putea ? Ai putea sa spui ca zbori deasupra tuturor viselor, pe langa toate acele ganduri care parca te sacaie pe zi ce trece si mai mult, in fiecare zi se mai adauga cate o intrebare, cate o dezamagire, cate un gand.
As vrea sa ma ciupesti, sa stiu ca ceea ce traiesc nu este doar un gand pe care mi-l doresc, dar tu ? Tu poti, stiai ?

In dragoste si in razboi totul e permis

Pam, pam..  Si stau si ascult melodia noastra in secuda urmatoare, se opreste. Poate fi un semn ? Tot ce a trecut, s-au sters. E ca si atunci cand spargi un pahar plin cu apa, apoi soarele usuca picurii de apa, nelasand nici o urma. Intotdeauna am incercar sa te fac sa simtit sentimentele pe care ti le purtam dar, nu a avut nici un efect, nimic. Acum sunt intr-o alta dimensiune, incercand sa fac rost de acele ganduri, gandinud-ma la mine, apoi la ceea ce simt, apoi la un alt existent 'noi'. Ma lupt cu morile de vant, ma lupt cu gura lumi, neavandu-te langa mine, dandu-mi aceea forta. Iti simt lipsa de fiecare data cand pleci, nestiind cand ne vom mai vedea, nestiind daca va mai fi ceva, asteptand de fiecare data ceva nou, ceva sa ma surprinda.
As vrea sa putem face nebunii, sa putem visa la lucruri reale. Degeaba vedem visele, daca nu ni le putem atinge, chiar daca ne dorim asta.
Nu-mi trebuie sa mai ascult de tine, pentru ca acum esti ca si un peste, care abea se zareste in apa tulbure. Am incredere in mine, si daca  vrea razboi, razboi va avea, pentru ca orice e posibil.

Cum faci atunci cand esti trista si nu ai chef de nimeni si nimic ?

Ce faci atunci cand un ruj sau o pereche de pantofi nu te face sa te simti binepentru ca problemele nu iti dau pace? Ce faci atunci cand vorbesti cu prietena ta cea mai buna, si gandul tau este pe alte mari cautand o alta solutie sa fie din nou bine? Simt ca as vrea sa fie zile in care as vrea sa inot, sa caut sperante,sa caut solutii, sa am din nou 'acea stea norocoasa in mana' fiind o speranta!
Sunt momente in care am nevoie de sustinere, sunt zile in care m-as intinde la soare sa uit de oameni, de sperante, de dezamgiri. As putea sa las totul balta si sa plec? Cum m-as simti? Nu pot, nu am cum.
Nu ma simt atat de slaba, sunt puternica si stiu ca totul are o solutie si ca orice lucru are ceva care te face sa zambesti, chiar si o problema de care iti vei aduce aminte intro-zi te va face sa razi cu gura pana la urechi.
Sunt zile in care mi-as dori sa nu mai fiu atat de complicata, sa nu ma mai gandesc la mii de lucrui doar intr-o singura secunda, sa fiu mai increzatoare si sa nu mai cred orce promisiune facuta aiurea.

Nu inteleg ce spune , dar ca ritm imi place

Simt un nod in gat. Am un gol pe dinauntru abea mai ma abtin sa nu plang. As vrea sa pot aripile tale, sa pot zbura peste tot, sa nu te mai vad, sa ajung intr-un loc nevazut. As vrea sa fiu ca acel porumbel care zboara bucurandu-se de tot ce ii place, as vrea sa fiu ca aceea apa care curge, si nu e oprita de nimic, as vrea sa fiu ca acel catel care se bucura de stapanul sau.
Simt gandurile. Simt cum apar din ce in ce mai multe. Gandurile nu ma doboara, si zambetul meu nu vrea sa dispara, nici daca ar vrea!

Fara titlu

Stau singura, meditez la ziua de azi si realizez din nou cu aceiasi mirare ca a trecut si mai repede decat alte zile. Nu imi vine sa cred cat de repede au trecut lunile astea, in care s-au schimbat multe, noi am devenit altii, plini de ciuda, si de ranchiune, plini de toate. Nu ne mai ajunge ceea ce avem, si vrem sa profitam dupa oricine, ceea nu imi miroase a bine. E tarziu sa iti ceri scuze, poate chiar nici nu mai semnifica nimic pentru el/ ea, nu e cazul sa o faci doar asa pentru a se simti celalalt mai bine, pentru ca in final oricum va fi altceva decat te gandeai tu.
Aberatile si toate prostile tale, imi vin in cap, nu ca mi-ar fi dor, dar totusi parca zbor in mintea mea, si vor sa imi spuna ceva. Nu as vrea sa zic ceva ce nici nu mai e, dar nici ceva de care nu sunt sigura. Minciunile sunt vorbe, vorbele sunt miciuni, pentru asta am putea incerca sa vorbim mai putin, pentru a minti mai putin decat o facem de obicei. E dificil, pentru ca uneori poate o facem din diferite motive, circumstante, dar totusi hai sa fim sinceri.
Simti ceva ? Spune-mi.
Vrei ceva de la mine ? Cere-mi.
Te pot ajuta cu ceva ? Cu cea mai mare palcere.
Ai ceva cu mine ? Spune-mi in fata, si nu ma lua pe ocolite.
 Daca crezi ca e chiar asa cum zice 'gura lumi' pentru ce mai asculti ce spun eu ? Simt ca vreau sa te iau de mana, sa inchidem ochii, si sa simtim pentru cateva clipe acea liniste care ne acopera. As vrea sa simtim ca suntem doar noi doi, si ca indiferent de orice voi zambi, chiar si atunci cand plag. Nu e simplu intradevar, trebuie sa sti sa te menti, sa ai curaj si binevointa.

Sunt sentimenete, dar nu cred..

distanta

Grija cu care am deschis ochii, ma ingrijorat. Aveam inima in gat, crezand ca ceva sa intamplat, singura persoana pentru care imi fac cele mai multe griji, esti tu ,mamico. 

Mie asa dor de tine, as vrea sa fi aici, si sa iti soptesc un secret. Cat ma bucur, ca e asa, doar ca este o problema, si nu stiu daca rezist, de dor..

 Distanta e problema mamico si aicii, eu o cunosc destul de bine, pentru ca vad cum e si cu noi, doar ca aici difera sentimentele, si starea noastra. Dar stiu ca voi putea, voi muri de dor, de nerabdare, dar voi fi tot aicii, asteptand cu multa incredere, si mult calm sa il vad. Sa vad cum va veni sa fie aici, sa ma tina de mana, sa il pot vedea, sa pot striga in gura mare ca a venit doar pentru mine, si ca va fi aicii pentru mine.

Eu stiu ce pot, am incredere in mine insa acum depinde de el. Il astept cu nerabdare, si cu inima cat un purice, dar nu va veni...

Daca nu inclaci reguli ratezi toata distractia

Cum asa ? Spune-mi cum ai putea sa faci orice nebunie ce iti trece prin cap, fara a  incalca o regula. Cum ai putea sa faci orice iti doresti, uitand de regulile parintiilor, si de tot ce spune mama..

Mereu incalcam reguli, inclusive la scoala, acasa, excursii, etc. 

Dar noua ne place.

 Asta ne face sa ne simtit bine, si sa simtim cu adevarat nebunia si distractia in acele clipe.

 Nu facem altceva decat sa facem tot ce ne taie capul, pentru ca asa sunt invatati noi, sa nu ascultam de nimeni. Heii, dar asta nu inseamna ca gresim cu ceva. Pur si simplu nu ascultam cateva regulii, care poate sunt chiar aiurea, si fara sens. 

 Vine mama, si iti spune:

 “Fiule, wekeendu acesta vei ramane singur acasa..”

Tu:”Ok, voi avea grija de tot!”

Mama: Copile, fara muzica la maxim, fara petreceri, fara bautura!”

Tu:”Da mama, sigur ca nu voi face nimic din toate acestea.”

Mama:”Am incredere.”

 Dupa cateva ore ii vezi cum pleaca, si déjà  gandul tau este plin de tot felul de lucruri. Ai putea sa rezisti fara sa faci nimic ? Eu nu as fi asa de sigura iubitule.

Si pleaca.

Deja e seara, nu am apucat sa planuim nimic, dar ne apropiem usor unul de celalat ne sarutam, si inca continuam, cu vorbe dulci.. 

Continuam sa ne adoram in camera, lumina luni ne bate in geam,  zgomotul inimi noastre pare atat de ciudate, atat de puternice.. Si savuram momentul cu foarte multa intensitate. Si gata!

Ne-am hotarat ce facem, vizionam “The pursuit of happiness”.  Interesant filmul, insa nu atat de mult incat sa ne acapareze toata atentia.

Ea:”Si totusi ce spui ca facem iubitule in seara asta ?”

El:” Nu stiu frumoasa mea. Propui tu ceva ?”

Ea:”Chiar nu am nici-o idée, spune tu iubitule.”

El:”Bem un vin ? ”

Ea:” Da iubitule, hai sa bem un pic..“

El:”Aduce vinul..”

Ea: “Ahh, cat e de buuun … !”

                                              Be continued…

 Draga mea, as vrea sa fie atat de simplu si pentru mine. As vrea sa fie din nou acele clipe in care imi spuneai ca nu e pentru mine acel ceva, pentru ca inca sunt prea mica. Ar trebui sa iti multumesc, am ajuns intr-un moment prea dificil, prea greu, si deloc pentru mine.
 Nici nu pot sa ma gandesc de unde sunt atat de multe lacrimi, as vrea sa fi aici, am nevoie de tine

Mie dor

 Draga mea, mie asa dor de tine..

Esti aceea persoana care ai fost langa mine aici cand am avut nevoie, si mi-ai redat zambetul. Iti multumesc pentru orice clipa de zambet, pentru orice lacrima care ai vazut-o, iti multumesc ca esti aici.

Iti duc dorul extrem de mult, si as vrea sa vi acasa, insa stiu ca esti acolo bine, si Ramiro cu siguranta are grja de tine ca de ochii din cap, sa fi cumnte,defapt sa fiti cuminti,sa vi acasa sa vorbim si sa facem poze toata ziua cum o facem noi de obicei. 

Vino sa facem clatite, si o pizza buna, asa ca de 'Pasti' , dar mai cu intarziere, si nu uita sa iei si un ou de la Constanta sa ciocnim, tin la tine draga mea, si iti multumesc inca odata.

                                                                         Ai grija de tine,

                                                                                                       mie dor de tine..

Daca as sti, as iubi!

 Ma uit si nu-mi vine a crede cat este ceasul, nu-mi sta mintea la altceva decat la lucrurile care ma macina pe dinauntru, care usor usor ma fac sa inebunesc! 
Doamne, oare atat am cerut ?
 Nu stiu atat de multe, incat sa am atat de multe. As vrea sa ma saruti, si sa simt ca am simtit ceea ce trebuie, sa stiu ca e cel mai corect lucru, sa stiu ca nimic nu mai e aici sa ma judece, si sa spuna tot felul de lucruri, asta fiind imposibil.
Nu pot sa imi dau seama, nu pot sa visez la o alta viata luata de la '0', insemnand cel mai greu lucru, fiind alaturi de tine, redescoperindu-te, asta ar insemna sa vizez mult prea mult.

Nu pot. 

Nu vreau. 

Nu cred.

Si toate astea, de ce? Habar nu am nici eu.

 [Mamico, mi-as dori din toata inima sa fi aici, stiind ca se apropie si Sf. Pasti sa te simt alaturi, sa fi aici pentru a-mi sterge lacrimile, sa fi aici sa stangi focul ce m-a cuprins, sa fi aici pentru draga ta fiica, mie atat de dor de tine!]

Si totusi ma intreb, care fata nu isi doreste ceea ce am eu ?
Cum e sa te trezesti cu un pahar de vin in mana, si cand pe terminate vinul sa gasesti ceva surprinzator, care te lasa fara cuvinte, sa fie lucrul care il tot asteptati de ceva vreme, sa fie acel ceva special care acum nu ii mai simti locul. Nu mai simti ca era momentul, sa fie acolo, si acum. Poate ca e prea devreme, sa incepi un astfel de drum, dar nu ar trebui sa uiti, ca iti doreai asta! Ba chiar, cu foarte multa intensitate. Erai asa indragostita. Si acum ? Ai ajuns in acel punct, in care ai facut pe cineva sa sufere, si sa planga pentru ca tu nu sti ce simti, ciudat...

Nu imi vine sa cred, de ceea ce se intampla, parca visez, si nu ma pot trezi niciodata din visul acesta. As vrea ca maine dimineata sa ma pot trezi cu zambetul pe buze, sa nu ma ma mai gandesc ca voi primi telefoane, si aceleasi intrebari zilnice, de care nu sunt plictisita, dar ma face sa ma simt 'incarcata'. Si ma si sufoca. As vrea sa fie o dimineata ca acele dimineti in care ma trezeam stiind ca cineva se gandeste la mine, fara sa ma sufoce, fara supradoze mari, fara alte temeri.

Vreau sa fiu libera, vreau sa nu ma gandesc non-stop la ceea ce voi face, am nevoie de spatiul meu, vreau si eu sa traiesc. Dar nu facand pe altul sa sufere, vreau sa fi bine. Nu vreau sa te ranesc, nici nu vreau sa crezi ca ma gandesc doar la mine, ba din contra, e posibil sa fac toate aceste lucruri pentru ca ma gandesc la tine, si la ceea ce simti tu, nu vreau sa doara, dar cred ca asa te ranesc mult mai mult.. Nu e un sfarsit de lume, insa e importanta decizia mea, de aceea te rog, acorda-mi timp..

E important sa fi cu cineva pe intregime, sa sti ca e singurul lucru care il vrea, si ca nu se mai gandeste la altcineva.

Insa acum nu se poate, e prea devreme...

You again ?

 Sunt atat de obosita, incat abea imi mai simt ochii, as vrea sa las naiba leptopul si sa ma pun sa dorm, un somn bine meritat! Dar nu pot. Ma gandesc cum am ajuns in situatia asta, cum am permis sa aud astfel de cuvinte din partea ta !? Imi imaginam orice, dar altfel de viata alaturi de tine, fiind ceva dulce, fara un pic de durere. As minti daca as spune ca sunt bine, dar poate in momentele de fata iti spun 'bine' doar pentru simplul fapt sa nu ma mai bati la cap, sa poate cine stie ? 

Nu sunt iubita aceea din povesti, cu care tu te'ai fi simtit minunat, sunt o alta, O oarecare fata, care abea creste. Abea mi'am simtit viata in palmele mele, m-am temut de ce va urma, de consecinte, si de toate dezamagirile de care voi avea parte, si intradevar aveai dreptate, cred ca nimic nu doare mai tare decat o noua dezamagire din partea persoanei caruia parea sa ii pase de tine!

As putea sa ma las prada dureri ?! sau dezamagiri ? Nu as castiga nimic, doar as avea de pierdut. Trebui sa am acel zambet de 13124735463 kilometri, sa am acele gropite de care sa ma pot bucura, si toata veselea mea de altadata. Nu pot sa am langa mine o persoana care ma dezamageste de fiecare data cand imi doresc sa o am alaturi, indiferent daca e singurul lucru care mi-l pot dori.

Visele imi apartin!

 Azi am ajuns inapoi la visele mele prostesti, pentru tine poate. Azi am inceput sa fiu din nou eu singura, avand acel zambet care e doar o alta masca, pentru a incerca sa imi ascund sentimentele. 

Visez din nou, vreau ca in fiecare vis de-al meu sa ma regasesc, sa stiu ca pot fi eu, fara a ma teme din nou de o alta lovitra, de o alta dezamagire, de o alta minciuna.

Credea-m in vorbele si in toate visele tale, dar de acum voi crede doar in mine.

Nu vroiam sa imi pui lumea la picioare, ceea ce imi oferea imi era mult prea suficinet, insa nimic nu pare sa fie ce a fost.Nu am nevoie de bani, averi, pentru ca asa niciodata nu vei fi fericit!
Aveam nevoie doar de un zambet cald si de cateva vorbe spuse din inima, nu doar ca sa ma determini pe mine sa imi schimb gandurile.

Gandurile mele, o au doar pe ea, mama mea, sipe cele mai bune prietene!

Azi doar visez,  visez la ceea ce nu am putut visa vreodata, as vrea.., mi-as dorii.. sa fiu cine nu sunt, sa pot zbura, sa fiu unde nimeni nu e.

Nu mai vreau minciuni, nu mai cred in nimeni, am doar incredere in mine si asta e suficient pentru mine. Visele mele nu s-au terminat, abea acum incep.

 Si sti care este partea buna la vise? Ca poti visa ca ai langa tine orice persoana cu care nu poti fi in realitate!

M-am reintors..

Candva imi doream sa scap de ' infernul ' acesta, sa fiu invizibila, sa dispar sa nu iti mai simt atingerile, sa nu te mai vad aratandu-mi iubirea ta 'magica', care nu ma ajuta deloc pastrandu-ma calma, si totodata sa imi pastrez zambetul de altadata. 

Nu speram la acel print din poveste, speram doar la acele sentimente pure, la mangaieri suave, la sarutari pasionale, la atingeri fierbinti si la toata dragostea ta. Fara a ma astepta in orice moment la orice alta 'surpriza'.Ma dezgusta toate atingerile fortate, toate lucrurile care le faci doar ca sa iesi in evidenta in fata altora.Am plecat de la rau ca sa ajung la alt rau ?  Stiu ca sunt incapatanata, ca nu vreau sa te bag in seama atunci cand vorbesti cu mine, insa singurul lucru de care as avea nevoie atunci ar fi doar imbratisarea ta si atat, fara sa incerci sa imi ' scotii ' ochii cu tot felul de lucruri, stiu de asemenea ca ma supar din orice prostie, dar sti destul de bine ca imi trece mai repede decat m-am suparat! Plang repede, dar nu mie rusine. Ma enervez, si nu-mi place sa mi se faca scene de gelozie, sau orice alta scena care cred eu nu isi are rostul.

 Nu sunt fata ideala si nici nu vreau sa fiu.Stiu ca gresesc, dar nu voi fi niciodata de acord cu practicile tale..Am plecat de undeva sperand ca imi va fi mai bine, ca ne va fi noua mai bine, si uita-ma unde am ajuns..

Gandu-mi zboara!

Ma intreb de ce nu am mai scris pana acum, si nu gasesc un raspuns concret, imi tot caut scuze, dar nu, nu am mai scris pentru ca de fiecare data aparea cate ceva, si pur si simplu nu aveam timp. Si mi s-a facut dor, chiar mie dor, sa scriu ce imi trece prin minte, si ceea ce simt..

 Mie dor de mine, mie dor de toata 'pacostea' care eram, si toate nebuniile mele. Sunt o fire sensibila, ma doare atat de mult, cand vad ca persoana draga mie ma respinge, sau pur si simplu incearca sa se indeparteze de mine. Si cum as putea sa fiu altfel ? Cum as putea sa nu simt nimic, cand mie imi pasa, cand tu esti raza mea de soare, si zambetul meu ? Cum as putea sa nu te mai stiu aici, cand am atat nevoie de tine? Nu, chiar nu pot! Nu pot sa te las, sa-mi scapi, esti important pentru mine.

 Acum m-am decis. Ma impart in 123824284 de bucatele, 1 pentru toate nevoiile mele, iar restu sunt doar ale tale. Vreau sa te uiti la fiecare bucatica, si sa ma regasesti in fiecare dintre ele, sa faci in asa fel incat langa tine sa fiu un intreg, de care tu sa ai grija, sa se pastreze mereu asa..

Am pierdut de mult acele zambete de fericire din inima, urlete de emotii, lacrimi de fericire, si orice alta nebunie alaturi de tine, tu esti gandul meu, doar al meu..

Si ce daca nu pot dormi, nopti la rand ? Si ce daca noaptea e tot zi ? 

Pierd notiunea timpului, si mie dor de toate amintirile mele,cu tine dragul meu, si cu tine iubita mea surioara, mie dor sa te simt aicii langa mine, si venind la tine de fiecare data cand simt ca nu mai pot. Cand simt ca nu mai pot respir , te sun si tu ma asculti... si stiu ca indiferent de orice sfat mi-ai da te ascult, pentru ca stiu ca toata lumea e a mea, si pentru ca nu se poate intampla nimic mai rau decat atat..

Firea mea sensibila, sociabila, faptul ca ma enervez repede poate ii face pe altii sa nu ma inghite, dar pot sa fac ceva? Nu. Asta sunt eu, iti convine? E doar treaba ta. Plus de asta sunt o fire prietenoasa, imi plac lucrurile cat mai noi, sunt o fire foarte schimbatoare, si ma cam plictisesc atunci cand mi se tine teorie, deci ai grija ce spui. Sau poate chiar pana la urma nu ma deranjeaza opinia ta, deci vorbeste cat te tine gura.

Am incredere in mine, in ea, prietena mea, si stiu ca daca e aici, imi voi indeplini visele!

Sa ma ascund

As vrea sa plec, sa fug, sa nu ma gaseasca nimeni. Sa fug sa ma ascund de-ntreaga lume,sa uit de tot ce doare 
Nu cer mult, vroiam doar sa fi aici pentru ca am nevoie de fiecare zambet de-al tau sa simt ca traiesc, iubirea ta imi da aripi, imi permite sa zbor, tinandu-te de mana simtinand ca suntem doar noi doi. 
Am nevoie doar de tine, am nevoie sa te simt, sa simt cum devenim o singura persoana, si sa iti spun ca te ador mult.
Nu ma intereseaza nimic, nimeni, poate fi oricine. Am vrut sa devenim 'noi', sa putem simtit sentimente uitate, aruncate, vreau sa nu doara, vreau sa fiu puternica si sa nu cred ca nu as putea sa ma ridic, doar tinandu-te de mana. Insa am pierdut ceva, mi-am pierdut inima la tine, in tot ceea ce esti tu, pentru ca nu pot fara tine, nu as putea fara zambetul tau, fara fiecare atingere a ta care ma face sa vibrez, fara acele sarutari in miez de noapte ... nu pot fara tine! Ma doar cand imi vorbesti distant, vreau sa devenim din nou 'noi', fara alte cuvinte. Te iubesc .

Tot.

Inca alte mii de momente,tot asa ♥

Speram sa se termine, sa vina ceva mai bun, ceva cu mai multa bucurie, cu multe zambete si fara lacrimi si alte regrete. Nu a durat mult, si uite! A venit. Fara alte intrebari la care nu as putea gasi raspunsul.

Insa era prezent acel dor,acel dor enorm care ma facea sa plang in disperare si sa strig ca am nevoie de tine, de tot ceea ce esti tu..insa nu puteam face nimic. Nu erai aici. Ma durea. Incercam sa lupt cu propria mea fiinta, sa pot ajunge la linia de final,unde te-as putea regasi pe tine.

Fiecare clipa cu tine o am tiparita in minte,nu as putea sa uit nimic. Clipele sunt tot ce pot avea atunci cand am nevoie de un strigat de la tine, un zambet, o imbratisare. Nu poti fi aici cand ar trebui, si doare. Insa nu uita, indiferent de ce ar fi, oriunde as fi, oricand, te iubesc.

Nu cer nimic din ceea ce nu se poate,nimic in plus de ceea ce am. Si ce am ? Te am pe tine. Tu esti si vreau sa fi mereu zambetul meu de dimineata, sa te vad pe tine in fiecare dimineata, cand am aceea fata moracanoasa, sa fi tu cel care ma vede atunci cand deschid ochii usor,zambindu-ti,si spunandu-ti "Buna dimineata,iubitule", sa fiu cu tine si sa fiu lipsita de orice alta grija in plus. Speram sa nu se termine asa, nici nu ma gandeam sa imi pot gasi din nou aceea personalitate, sa o gasesc pe "Ea" din nou. A fost ceva neasteptat, mi-am recapatat puterile si am sperat din nou ca va fi bine, si a si fost. 

Sunt noptii in care stau treaza, doar gandinudu-ma la tine, la chipul tau care imi lumineaza viata, si fiecare clipa care ma facut sa plang de fericire.  

Singurul lucru care ma face sa renasc, e iubirea ta. Zambetul tau, si iubirea ta ma face sa pasesc din nou in viata asta care nu e deloc roz, mai invatat sa fiu fericita, sa inteleg lucrurile, sa imi dau seama ca nu e tot asa de urat cum pare sa fie, iubirea ta imi va fi mereu alaturi, indiferent de ce mi se va intampla. 

Acum, si acum ma gandesc la tine,si mi se lumineaza chipul. As vrea sa te sarut, sa te sarut ca si cum ar fi ultima data. Sa simt ca lumea ia sfarsit aici. Sa ma topesc doar atingandu-ti buzele, simtind ca zbor.

Visez alaturi de tine la multe alte clipe, in care as putea urla de fericire, as putea tipa in gura mare ca te ador atat de mult, incat nici nu as putea sa ma gandesc ca nu ai mai putea fi aici. Nu! Tu mai invatat, sa fiu si mai optimista decat sunt. De aceea, ma gandesc ca sunt clipe perfecte. Toate! Toate clipele cu tine sunt minunate. Mereu vor fii. Sper ca fiecare vise de-al nostru sa se implineasca, si sa fim mereu doar cu zambetul pe buze.

In anul acesta mi-am propus sa nu vad clipe fara tine, sa nu vad nici un plan fara tine, sa fi aici mereu, oriunde, oricand, sa ramai langa mine. 

Sa fi TU zi de zi, raza mea de soare.